Pe Domnul, al meu suflet îl măreşte,
Tresaltă-n Dumnezeu, Mântuitorul meu.
Căci a privit la smerenia roabei sale,
De acum “fericită” mă numesc popoarele.
Lucruri mari mi-a făcut Cel Puternic,
Sfânt Numele său.
Mila sa dăinuie din neam în neam,
Peste cei ce se tem de El.
El arată puterea mâinii lui,
Risipeşte pe cei mândri.
Îi răstoarnă de pe tron pe cei puternici,
Pe smeriţi îi ridică.
Îi umple cu daruri pe flămânzi,
Pe cei bogaţi îi sărăceşte.
Pe Israel, robul său, l-a înălţat.
Şi-a amintit de mila sa.
Cum a promis părinţilor noştri,
Lui Avraam şi urmaşilor săi în veci de veci.
Slavă Tatălui Atotputernic,
Lui Isus, Fiul său, Domnul nostru,
Duhului ce în noi locuieşte
Şi acum şi-n vecie. Amin.